DoFollow și NoFollow se folosesc pentru a definii relații de legătură.
Relațiile de legătură se utilizează în cadrul unui link (a unei legături) și indică relația între pagina pe care este linkul și pagina spre care se face linkul. Simplu nu? De exemplu rel=”stylesheet” arată că pagina țintă este un fișier de stiluri.
<link href="styles.css" tyle="text/css" rel="stylesheet" />
NoFollow a fost inventat de Google, la fel și DoFollow, și implementat pe scară largă de WordPress în comentarii unde este pus automat pentru ca google și alte motoare de căutare să nu urmeze linkul spre pagina țintă. Ideea a fost de a descuraja în acest fel spammerii.
Codul ar arăta astfel:
<a href="" rel="nofollow">Pastile de slabit</a>
și, teoretic, spune motoarelor de căutare să nu meargă spre aceea pagină sau altfel spus că aceea pagină nu are nici o legătură cu pagina noastră și dacă acolo sunt porcării să nu ne acuze pe noi, pentru că noi am spus NoFollow! 🙂
Există legenda urbană conform căreia aceste atribute puse la linkuri intră în ecuația de formare a PageRankului. Dacă e așa sau nu, nu știu. Preventiv să o luăm de bună 🙂
Relația de legătură NoFollow se folosește și în meniuri în scopuri de SEO. De exemplu dacă în pagină sunt două meniuri, unul sus și unui jos, aproximativ identice (așa cum se întâmplă de multe ori), pentru a nu trimite motorul de căutare spre același loc de două ori, pe linkurile din meniul inferior se pune rel=”nofollow”.
DoFollow este identic cu a nu scrie nimic. Însă din motive de simetrie cu nofollow se folosește pentru a indica o relație de legătură cu pagina țintă. Cu alte cuvinte deși e sens unic, ai și adresa în buzunar și gazda îți face semn cu mâna din fața porții, cineva (un seoist mai mult ca sigur) a mai pus un semn mare „aici trebuie să mergi!”. Da, sigur.
Atributul se folosește la fel ca nofollow:
<a href="" rel="dofollow">Cu pastila asta sigur vei slabi!</a>
Pe lung pe larg aceasta este povestea atributelor de relații de legătură: NoFollow și DoFollow.
Citește și:
